Si plange pasarea maiastra…
Pe bolta cerului albastra,
Se-nalta-o pasare maiastra
Si canta. Eu stau si ascult
Cum canta jalea ei cea stinsa
Insa speranta sta aprinsa…
Ca fiul ei pierdut demult
S-a dus si nu s-a mai intors…
Acum pasarea zboara jos.
Si langa mine se aseaza…
O, blanda pasare maiastra,
Cum as putea ca sa-ti alin
Si sa te fac sa uiti de chin?
Ce s-a intamplat cu poza? Era foarte potrivita. Daca poti, posteaz-o din nou.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereOrasul seara(subconstient)
RăspundețiȘtergereStrada curgea jos la vale cu pavajul de argint,
Freamat de zori la intalnirea noptii se-auzea,
Cladirile zaceau tacute privind la asfintit
Si-un felinar la coltul strazii lumina.
Inviau stafiile si colindau inspaimantate
Cand mai vedeau cate-o lumina la ferestri.
Incercau a fugi cat mai departe
Spre lumi despre care stiau doar din povesti.
Dar iata ca orasul parea indiguit;
Se ridicau in jur ziduri de-nchisoare,
Iar visul lor de zori incoltit si zdrobit
Le arunca inapoi pe vechi piedestale.