Odată
ajunşi adolescenţi ne imaginăm că totul este posibil. Niciun munte nu este prea
înalt pentru noi. Suntem tineri. Avem o viaţă înainte pe care să o trăim exact aşa cum vrem. Dacă ne dorim ceva cu adevărat
vom face tot ce este posibil pentru ca visul nostru să se împlinească.
Dar
după ce mai creştem şi ne mai maturizăm, realizăm că, uneori, am fost mult prea
orbi pentru a vedea adevărul, ne-am alimentat sufletul cu visuri false. Ne-am
crezut mai importanţi decât suntem şi am acţionat uneori prosteşte, după instinct .
Înţelegem
că nu chiar totul ne este posibil. Avem anumite limite pe care trebuie să le
respectam, asemeni astronauţilor, ce nu pot explora tot universul sau al doctorilor,
ce nu pot reînvia morţii, indiferent cât de mult îşi doresc asta .
Ştiu
că nu chiar totul este posibil, dar consider că dacă ne dorim ceva, cât de cât
realizabil, este bine că măcar să ne străduim putin înainte de a ne declara
înfrângerea .
Eu
una ştiu că voi lupta. De ce să nu visez ? Vreau să duc o viaţă fericită. Să nu fiu dezamăgită de
mine, să nu am regrete, să fiu exact aşa cum vreau .
Irina D.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere