O, lene , dulce lene...

O, lene ,dulce lene,

Ai venit, din nou la mine,

Nu mi-a fost prea dor de tine,

Sa vi iarăşi pe la gene.

Printre gânduri m-am pierdut,

Ore-n şir , parc-au trecut,

Nici temele nu le-am facut

Vai ce lene am avut.

La şcoală, îţi joci din nou rolul,

Când la muzică dă tonul,

La latină... nu mai zic,

Nu mai înţeleg nimic.

La matematică mă gândesc

Ce scuză să inventez,

Fiindcă nu mi-am făcut tema

Şi nu ştiu nici teorema.

Când la tablă mă trezesc,

Imediat mă moleşesc.

Picioarele îmi amorţesc

Să vorbesc, nici nu-ndrăznesc.

Mă uit în gol, la orice oră,

Ştiu că lenea mă doboară

Mă vizitează ,non- stop

Şi să mă opun nu pot.

Chiar şi-n această poezie,

Finalul, nu-i făcut de mine,

Ci de lenea-nsoţitoare,

De probleme-aducătoare.

Stanciu Mădălina IX H - C.N.I.L.C