Ana - candoarea adolescenţei

"E mai uşor să-ţi şopteşti sentimentele decât să le strigi de pe acoperişuri."

Ana Frank 

"Oh, Kitty, el este aşa cum am crezut că va fi.

Apoi am vorbit despre anul 1942 şi cât de diferiţi eram atunci: nici nu ne mai recunoaştem pe noi cei de atunci. Apoi cum nu ne puteam suferi unul pe altul la început.

El a crezut că sunt o pacoste gălăgioasă şi eu repede am concluzionat că el nu era nimic special. Nu am înţeles de ce nu cocheta cu mine, dar acum mă bucur. El a mai menţionat că adesea obişnuia să se retragă în camera lui. Am spus că zgomotul meu, exuberanţa  şi tăcerea lui sunt două feţe ale aceleiaşi monede şi că şi mie îmi plac pacea şi liniştea, dar nu aveam nimic pentru mine însămi, cu excepţia jurnalului, şi că toţi mi-ar vedea mai degrabă spatele, începand cu dl Dussel, şi că nu veau să stau mereu cu părinţii mei.

            Am discutat  faptul că el e bucuros că părinţii mei au copii şi ce bucuroasă sunt eu că el este aici.

            Acum înţeleg nevoia lui de a se retrage şi relaţia cu părinţii lui, şi cât de mult mi-ar plăcea să-l ajut când se ceartă.

            „Dar, tu eşti mereu un ajutor pentru mine!” a spus el.

            „Cum?” am întrebat, mult surprinsă.

            „Fiind voioasă”.

            Acela a fost cel mai drăguţ lucru pe care l-a spus în toată seara. Mi-a mai spus că nu-l deranja venirea mea în camera lui, cum îl deranja odată, de fapt îi plăcea. I-am mai spus că toate numele de răsfăţ ale mamei şi tatei erau fără înţeles, că un sărut ici-colo nu conducea automat spre încredere. Am mai vorbit despre a face lucrurile în felul nostru, despre jurnal, singurătate, diferenţa  dintre interiorul şi exteriorul fiecăruia, despre masca mea.

            El a ajuns să mă iubească drept prietenă, pe moment, este de-ajuns.

            Sunt atât de recunoscătoare şi fericită, nu găsesc cuvinte. Trebuie să-mi cer scuze, Kitty, deoarece stilul meu nu este unul obişnuit astăzi. Am scris orice mi-a venit în minte.

            Am sentimentul că Peter şi eu împărţim un secret. Când se uită la mine cu ochii aceia, cu acel zâmbet şi acea licărire, este ca şi cum o lumină intră în interiorul meu. Sper că lucrurile vor rămâne aşa şi că vom avea mai multe, multe ore fericite împreună."