Joi,16 Martie, 1944
Dragă Kitty,
Vremea este minunată, frumoasă de nedescris.Voi urca în pod imediat. Ştiu acum de ce sunt mai puţin odihnită decât Peter. El are propia lui cameră, unde poate munci, visa, gândi şi dormi. Eu sunt constant urmărită dintr-un colţ în altul. Nu sunt niciodată singură în cameră. O împart cu Dussel, nu mă gândeam că pentru atâta timp. Acesta este un alt motiv pentru care mă refugiez în pod. Când sunt acolo sau cu tine, pot fi eu însămi, măcar pentru puţin. Încă nu vreau să gem şi să plâng. Din contră, vreau să fiu curajoasă!
Mulţumesc lui Dumnezeu că ceilalţi nu au observat nimic în legătură cu sentimentele mele interioare, cu excepţia faptului că pe zi ce trece devin mai rece şi dispreţuitoare faţă de mama, mai puţin iubitoare cu tata şi mai puţin doritoare de a schimba vreo vorbă cu Margot! M-am închis în mine mai strâns decât o tobă. Deasupra tuturor trebuie să-mi menţin o anumită sigurantă. Nimeni nu trebuie să ştie că mintea şi sufletul meu se află într-o luptă constantă. Fără niciun motiv, sufletul meu a câştigat bătălia, dar emoţiile mele vor trece la stadiul următor? Uneori mă tem că da, dar de mai multe ori mă rog să reuşească.
Oh! Este deosebit de greu să nu vorbesc cu Peter despre lucrurile astea, dar ştiu că trebuie să-l las pe el să înceapă. Este aşa de greu să te prefaci toată ziua că tot ce ai spus şi ai făcut în visele tale nu a avut loc. Kitty, Ana este nebună,dar chiar şi zilele astea sunt nebune, chiar şi circumstanţele. Partea bună este că pot aşterne pe hârtie toate gândurile şi sentimentele mele, altfel m-aş fi sufocat. Mă întreb ce crede Peter despre toate lucrurile astea? Încă mă gândesc. Voi fi în stare să vorbesc cu el despre asta într-o zi. El trebuie să fi ghicit ceva despre mine, cea din interior, din moment ce nu o poate iubi pe Ana pe care a cunoscut-o pană acum! Cum poate cineva să-l placă pe Peter, care iubeşte liniştea şi pacea, dar care probabil îmi suportă agitaţia şi zgomotul? Va fi el prima şi singura persoană care îmi va vedea dedesubtul măştii de granit? Îi va lua mult timp? Nu există o zicală veche cum că dragostea ar fi relaţionată cu milă? Nu s-a întamplat asta şi în cazul meu? Deoarece uneori îl compătimesc mai mult decât mă compătimesc pe mine.
Sincer, nu ştiu cum să încep, chiar nu ştiu, aşa că cum aş putea să aştept ca Peter să înceapă, când vorbitul este aşa de greu pentru el? Dacă aş putea să-i scriu, măcar ar ştii ce am încercat să spun de multă vreme, ce este aşa de greu de spus cu voce tare!
A ta,
Ana M. Frank
Foto:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu